Cea mai frumoasă meserie din lume • Meșter în Mașini #1
Un newsletter Autocritica.ro.
Despre mașinile pe care nu ai voie să le ratezi.
O dată pe săptămână. Conceput și scris de jurnalistul
Mircea Meșter.
Meșter în Mașini #1
6 martie 2021
1. Cea mai frumoasă meserie din lume
Să știi că treaba asta cu mașinile chiar e așa cum pare. Adică, spre deosebire de influenkerii de Instagram care-și mai umflă excrescențele și-și fac poze cu spatele la tapetul cu Insulele Maldive, jurnaliștii auto care (încă mai) respiră în România chiar testează mașinile alea cu care se pozează pe Facebook. Chiar și-au fracturat măcar o dată urechile în sunetul nebun al unui V8, chiar au încercat să vadă cum pleacă de pe loc toate electricele la care-ți poate sta capul, chiar au simțit pe buricele degetelor textura unui lemn adevărat plantat pe bordului unui Mulsanne și chiar s-au ars pe tibie când au vrut să facă o poză pe Transfăgărășan, uitând că evacuarea unui Boxster e pe centru, ardelean cretin.
Bine ai venit, deci, la prima ediție a newsletter-ului unui jurnalist fericit. Newsletter-ul ăsta rămâne între noi, să știi. Este parte integrantă din Autocritica, un proiect prin care vrem să redefinim conceptul de calitate percepută în jurnalismul auto din România. Dar, pentru că-i scris de Meșter, care scrie și cronicile alea sportive sărite de pe fix care-ți aterizează în feed de fiecare dată când mai bate Halep câte-o Nănașă la un Slam, am zis că e păcat să ratăm ocazia de a râde puțin pe bune de mașinile din jurul nostru.
Deci așază-te relaxat pe unde te-a prins mailul ăsta și hai să facem niște cronici auto cum n-ai mai râs niciodată. În fiecare sfârșit de săptămână. Ce scriem aici rămâne aici.
2. Care-i faza cu Autocritica?
Băi, mi-am dorit mereu să scriu într-un loc în care lucrurile să nu semene a uzină. Cine nu-și dorește asta? Să nu mă intereseze neapărat ritmul și numărului articolelor care se publică și să mă umezesc când ajung la twist-ul unei povești mișto dezgropate din zecile de mii de povești care au construit industria auto în ultimii 130 de ani.
Și să fie așa, curat. Clean, cu fotografiile cât mai mari, pentru că atunci când vezi liniile unui Cadillac vechi în detaliu HD într-o fotografie de detaliu îți cam stă inima. Așa-s frumoase mașinile: povestite cu pasiune, în detaliu, în jurul focului, într-o seară de toamnă, cu pătura pe tine, lângă oameni care știu să spună o poveste. Mașinile-s frumoase când sunt arătate așa cum e foarte la îndemână, dar reușesc puțini: în fotografii mari. Cât mai mari. Cât mai simple.
Practic, sună simplu. În teorie, ca să ajungi la momentul în care să-ți permiți să faci asta trebuie să treacă 15 ani de experiență, tone de nervi uciși în tranșee, zeci de discuții în contradictoriu și mai ales un moment zero în care decizi că a venit momentul să se-ntâmple.
Așa s-a născut Autocritica. E un proiect oarecum idealist, care-și propune să dea articolelor de calitate ce-i al articolelor de calitate: spațiu, timpul și atenția pe care le merită. Pe Autocritica vei găsi articole scrise în trei, patru, cinci zile. O săptămână. O lună. Articole la care oameni aleși strict după canitatea de emoție pe care o pot stoarce din cuvinte lucrează mult, dar mai ales cu drag. Cu mândrie - nici nu știu de ce naiba ne ferim de cuvântul ăsta în ultima perioadă, de parcă ne e rușine de el.
Fără deadline-uri impuse (fiecare anunță când articolele lui sunt gata într-un centralizator) și mai ales fără tona de publicitate și de bannere aruncate la disperare unul peste altul ca să agațe un click. Metodă care ție, cititor de articole potențial reușite, îți strică toată experiența.
Uite-aici un articol pe care n-ai nicio șansă să-l vezi scris altundeva. Despre o tipă care a păcălit toată industria auto americană la un moment dat prin anii '70. Sau ăsta, în care trecem printr-o jumătate de istorie auto, aducându-ne aminte de vremurile în care mașinile aveau motorul și roțile în spate și nimeni nu se mira că-i așa. Sau ăsta, în care povestim cum a ajuns Mercedes să-i bată pe toți în Formula 1 și să ne plictisească weekend de weekend în care așteptăm ca Verstappen să câștige și el, dracului, ceva. Nici măcar nu ne pasă dacă-i neapărat despre mașini sau nu: în articolul ăsta afli povestea celui mai eco club de fotbal din lume. Care are stații de încărcare pentru mașini electrice, bineînțeles. Dar multe altele, printre care și un meniu vegan pentru suporteri la stadion. Noroc că semințele se califică.
Avem și clasice: prezentări ale mașinilor recent lansate și teste. Dar și astea-s altfel. Ăsta e noul Qashqai, de exemplu, văzut din perspectivă tehnologică. Și ăsta e un test, deși la prima vedere pare un dialog între voi, care puneți întrebările, și noi, cei care testăm mașinile. Așa cum ar trebui să fie într-o lume ideală în care ați avea ocazia să faceți asta. Bine, dacă omul care scrie testul simte nevoia de poveste, iese poveste. V-am spus: scriem așa cum ne face plăcere.
Secretul părții vizuale luminoase și aerisite de pe Autocritica este că am ales metoda radicală - niciun banner clasic. Pentru că-i frumos să fii idealist și să crezi în faptul că oamenii vor calitate și că există companii conexe cu lumea auto care vor să susțină asta. Și uite că sunt. Dacă există dorință și dinți strânși, se poate ca Michelin să susțină un Newsletter care încă nu există doar pentru că Michelin crede în calitate.
Bravo, Michelin. Luați-vă deci anvelopele corecte, că o să vină și vremea în care oamenii ne vor scoate la tablă să ne asculte.
Serios acum: cât va ține de mine, pe Autocritica se va întâmpla o minune. Și voi ține cu dinții ca minunea să funcționeze.
3. În sfârșit! Un Porsche cu care poți să mergi la tăiat de bușteni
Să vă spun un secret: în fișele pe care le semnăm când luăm mașini Porsche în test ca să le pozăm și să vă spunem cui mai rupe gâtul marca asta superbă scrie că nu avem voie să ducem mașinile pe circuit sau în off-road. Așa-i de când s-au scumpit anvelopele de 21, n-ai ce să-i faci.
În condițiile astea, primul lucru care mi-a trecut prin cap când am văzut că Porsche a scos un Taycan nou care-i dă roată prin macadam în pozele de prezentare a fost un hohot de râs. Na, Porsche, oprește-mă de-acum să duc electrica-n țărână.
Râdem și glumim, da' primul care-și va rupe scuturile lui Taycan Cross Turismo în bolovani va fi vedetă pe Youtube.
4. Lumea-și face planuri pentru 2030, iar tu habar n-ai dacă poți mânca în restaurant mâine
De când cu pandemia asta, totul e relativ. De exemplu, eu fac multă pâine cu maia, ba chiar am devenit un soi de specialist al domeniului. Mi-am luat tel special pentru aluat din Germania, că la noi nu se găsește așa ceva, iar făina e procurată direct de pe pietrele de moară, ca să știu sigur că n-au băgat nenoriciții ăștia albitură prin ea. Eh, și iese pâinea fabulos, oameni buni. O să pun și-o poză la un moment dat, doar de-aia ne adunăm la un newsletter auto aici. Ce vreau să zic e că e atât de bună, că nu te poți opri din mâncat. Când iese din cuptor mă învârt în jurul ei ca bâtlanii la dansul împerecherii și aștept momentul în care pot să bag zimții-n ea, să-i sară coaja în toată bucătăria. Efectiv nu mă pot opri și cântarul mi-e martor că am încercat.
Sunt într-un soi de sevraj. Cam cum sunt mărcile auto cu electricele. Iar borna după care lumea nu va mai fi la fel pare să fie anul 2030. Ford a anunțat că nu va mai vinde decât electrice în Europa la momentul ăla, Volvo a zis săptămâna asta că nu va mai vinde decât electrice indiferent de continent, iar Volkswagen a venit vineri și-a zis "Bă băieți, avem impresia că voi nu știți că motoarele termice încă merg optimizate". Serios vorbind, oamenii au anunțat și ei că 70% dintre mașinile pe care le vor vinde pe aici în 2030 vor fi electrice. Și că alea 30% la care se vor înghesui oamenii care nu suportă curentul vor rămâne de fapt niște hibrizi plug-in prin gamele Golf, Tiguan și Passat.
Vând Tiguan diesel 2.0 TDI 4Motion, DSG, Comfortline cu o grămadă de opționale pe el.
5. Curent de lux
În Clasa S te poate trage curentul dacă deschizi toate geamurile deodată pe autostradă. Deocamdată. De anul ăsta, o să te tragă curentul la stații, pentru că va trebui să duci animalul la adăpat. E adevărat, nu foarte des: 700 de kilometri va putea să croșeteze noul EQS între încărcări, ceea ce înseamnă că un client din Huedin, de exemplu, va putea să ajungă la mare fără să încarce pe traseu. Mai ales că pe DN1 se merge bară la bară, iar electricele consumă puțin când merg încet.
Interesantă sculă scot băieții de la Mercedes. Și acușa vine și BMW cu Seria 7 electrică, deci companiile-și vor monta musai stații de încărcare, dacă mașinile de boși au nevoie în sfârșit de așa ceva.
6. Matematică suedeză: XC-T=C
După ce că de-abia au rezolvat problema numelor din gamă și-au aranjat familiile ca să le-nțelegem și noi, băieții de la Volvo faultează din nou pe flancuri: versiunea ușor coupe a lui XC40 se numește C40. Nu știu ce vezi tu în spatele minții când auzi "C40", dar mie-mi sună mai mult a S40 coupé și mai puțin a XC40 în spatele căruia a fost plantat un BMW X4.
În fine, ochii la minge, Meșter, cum ar zice Mircea Lucescu: Volvo C40 e doar electric, are o autonomie de vreo 420 de kilometri și se cumpără doar online. Apropo, avem o secțiune pe Autocritica unde poți să vezi toate detaliile tehnice ale mașinilor. Și în curând le vei putea compara. Și vei putea să-ți găsești mașina potrivită conform gusturilor. Și vei putea să le și cumperi la un moment dat. Bravo, Autocritica, hai că ați gândit-o bine p-asta.
7. Da' ne hotărâm și noi în ce direcție o luăm, totuși?
Nu mă prind cum pot ăștia de la Hyundai să scoată la distanță de două zile superbitatea asta de mașină și apoi SUV-ul ăsta de oraș care parcă se uită constant la bec. Or fi certați designerii și stau în camere diferite. Sau o fi de la izolarea din pandemie, poate că unii au rămas fără internet și n-au mai participat la ședințele de pe Zoom. Multe variante, puține răspunsuri.
8. Una pentru când o învăța să citească ăla mic
Dacă-l întrebi pe Robert al meu ce vrea să se facă atunci când va fi mare, îți va răspunde, fără să clipească, "pilot de curse". Bine, până la debutul primului român pe un monopost de Formula 1 mai aveți de așteptat puțin, că omul n-are încă patru ani. Și acum e momentul lui Schumi Junior să facă treabă.
Ce vreau să zic e că am aflat de băieții ăștia, care fac machete auto construite cu mai multă grijă și migală decât o fac producătorii auto pe mașinile lor pe bune (sal, Elon, cf?). Și mi-am amintit că primele trei salarii ale lui Robert vor trebui investite în cumpărarea tuturor machetelor auto cărora le-a făcut crash-test pe parchet în anii ăștia. Ok, mă mulțumesc și cu un McLaren Senna de la Amalgam Collection. Care costă cât un Sandero real.
9. I Am Legend
Deși toată lumea vorbește despre Autopilot-ul celor de la Tesla, cu știri variind între nebuni care adorm la volan pe autostradă cu sistemul pornit și momente în care aceiași nebuni sunt scoși de pompieri dintre două camioane, băieții de la Honda se laudă că-s primii din lume care au pus oficial, pe un model de serie, un sistem de pilotaj automat de nivel 3. Pe Honda Legend în Japonia. Cu autorizarea guvernului, nu ca la Tesla, pe șestache.
Dacă ai lipsit de la orele de pilotaj automat de la biologie, Level 3 ăsta (din 5 posibile) este nivelul la care mașina poate să meargă singură în anumite condiții (pe autostradă, în cazul lui Honda Legend) fără ca șoferul să fie nevoit să stea cu ochii prin parbriz. Poți citi ziarul, de exemplu, când mașina merge în treaba ei pe autostradă, desenându-și hărți și medii 3D în care virează, accelerază și frânează în funcție de trafic.
Noi n-avem problema asta: n-avem nici autostrăzi, nici ziare.
10. Cât de priceput ești la pariuri?
Te întreb pentru că habar n-am pe cine să mizez în lista de finaliști de la World Car of the Year. Treaba e că una dintre mașinile de mai jos va câștiga acest trofeu care mă lasă complet rece, așa cum mă lasă rece orice trofeu de genul ăsta din industria auto.
- Audi A3
- BMW Seria 2 Gran Coupé
- BMW Seria 4
- Honda e
- Kia K5/Optima
- Kia Sorento
- Mazda MX-30
- Mercedes-Benz GLA
- Toyota Yaris
- Volkswagen ID.4
Eu, unul, nu cred în niciun top care nu-l are undeva sus pe noul Sandero*. "Hă, hă, a făcut Meșter glume cu Dacia". Parcă vă aud. Nu, nu e glumă. Luați mașina la test și o să vă cam strice busola. După umila mea părere, Sandero-ul nou - mai ales în versiune Stepway - are șanse mari să devină hitul anului în muzica de cilindri a anului 2021 prin Europa. Ochii la cifre.
*Da, mă, știu că trebuie să fie vândut pe nu știu câte continente ca să fie eligibil la World Car of the Year. Nu-mi pasă.
Ne auzim săptămâna viitoare. Vă urez un weekend la ralanti.
Dacă ți-a plăcut ce-ai citit, te poți abona ușor și gratuit aici. Vei primi acest newsletter în fiecare duminică dimineață prin e-mail.
Dă mai departe acest newsletter prietenilor tăi. Suntem mereu în căutare de cititori de calitate.
Alte newslettere de calitate scrise cu grijă la cuvinte și povești de oameni deștepți pentru un public sănătos. Le poți consuma cu încredere, plăcere și cafea.
Savantgarde (Marius Cosmeanu)
Civilization (Viktor Kapra)
Patru Pereți (Daniel Popescu)
Povești din sport (Andreea Giuclea)
In the News (Bianca Oanea)
Misreport (Codruța Simina)
Concentrat (DoR)
Revista Pressei (PressOne)
Cronica.ro
Monday Memo (Mona Dârțu)
Chinezu (Cristi China-Birta)
Semafor