Citroën 2CV readus la viață: mit sau realitate?

Meșteri în Mașini #166 • Toate lucrurile importante care s-au întâmplat în lumea auto în săptămâna 20-26 ianuarie 2025.

Jan 26, 2025

Newsletter-ul Autocritica (Meșteri în mașini) este un rezumat auto săptămânal scris de trei jurnaliști de profil cu experiență: Mircea Meșter, Tudor Rus și Daniel Popescu. Ai în față un newsletter nepretențios, fără încrengături tehnice și jargon complicat. Scopul e să te țină la curent cu cele mai importante noutăți din lumea mașinilor. Să știi înaintea altora ce roți se mișcă pe lângă tine.

Îl primești duminică dimineață la ora 9 fix.

Punguța cu 2CV

Citroën 2CV s-a născut în austeritatea anilor de după cel de-al Doilea Război Mondial ca un răspuns la un principiu căutat și azi de mulți: mobilitate cât mai simplă și deci cât mai ieftină.

Există un motiv pentru care privitorul curios abia ieșit din cea mai mare nenorocire a vieții lui a fost dat pe spate în 7 octombrie 1948, la Paris, când 2CV și-a arătat toată splendoarea spartană, agrară, rudimentară, spuneți-i cum doriți.

2CV costa puțin și, să recunoaștem, cine nu iubește un chilipir? Și-ncă ceva: venea dintr-o eră în care lucrurile aveau mult fond. În cazul ăsta, fond însemna inclusiv personalitate.

În l’Aventure Michelin (așa și-a botezat compania muzeul) din Clermont-Ferrand există un 2CV tăiat în așa fel încât să-i poți explora genetica simplă dar funcțională, completată de câteva informații despre cerințele cu aer mitologic emise inginerilor francezi alocați proiectului.

De exemplu, 2CV trebuia să transporte patru persoane și 30 de kilograme de bunuri (și cățel și purcel, cum am spune în spațiul carpato-danubiano-pontic) cu 50 de kilometri pe oră fără să gâfăie a baldos, chiar și atunci când drumurile pavate deveneau noroioase.

Nici suspensia n-a scăpat de pretenții: tot pe granița dintre mit și realitate stă testul coșului cu ouă care trebuiau să rămână intacte la traversarea unui câmp arat (cine face asta în realitate?).

Las mai jos câteva imagini prin care înțelegem mai bine ce fel de vibe avea 2CV la vremea lui.

Și o completare de palmares: pentru 2CV, expresia la vremea lui acoperă 42 de ani de producție. Da, da, ultimul exemplar a ieșit din fabrică pe 27 iulie 1990, en fanfare:

Vă puteți imagina, sper, că nu mică a fost mirarea internetului când Autocar și-a marcat ca exclusiv un articol în care vorbește despre reînvierea lui 2CV, care e pe cale să revină ca o mașină modernă de oraș cu machiaj retro.

Apoi, în loc de mortar care să țină chirpiciul, aruncă drept argumente comparații cu Dacia Spring și Citroën Ami, înainte de a lega totul cu funda unei declarații a șefului de design Pierre Leclercq, care spune că societatea care-i plătește salariul nu trântește ușa în nas designului retro readus în actualitate.

Deci nimeni, nimic.

Mă rog, problema nu-i asta, că moda ~~revine~~ a revenit și la alții, chiar din Hexagon, tot cu niște modele cu numere pe post de nume.

Problema e că Citroën s-a dezis rapid de zvonuri, argumentând, pe scurt, că nu, noi n-aveam cum să lucrăm la așa ceva, mai ales fiindcă o variantă electrică, puternic sugerată de scriitura din autocar, l-ar canibaliza pe ë-C3.

E rea ideea unui 2CV modern? Mă număr dintre cei care ar spune nu. Dar cât timp nu-i reală și confirmată, riscăm să luăm toți muskită.

La noutăți ni-i greu

1. Reducerea emisiilor de CO2 îi ustură pe Volkswagen

De ce ne pasă: 1,5 miliarde de euro. Asta e nota de plată pentru reducerea emisiilor de CO2 pe 2025, așa cum o estimează contabilii Grupului Volkswagen. Înainte să scuipăm coji de semințe și să arătăm pumnul, că „așa le trebuie corporațiilor, să plătească”, e bine de reținut că reorganizarea se va vedea în configuratoare pe termen lung, în două scenarii: fie dispar modele cu motor termic, fie apar mai multe electrice. Pe de altă parte, istoria ne-a arătat că Volkswagen nu-i vreo ușă de biserică în speța dată, că doar a mai umblat cu fofârlica.

2. Renault a început producția de motoare electrice în Portugalia

De ce ne pasă: Motorul electric din sistemul hibrid de pe Dacia Bigster Hybrid 155 va fi produs în fabrica din Aveiro, de Horse Powertrain, un joint venture Renault-Geely. Pe lângă Dacia, producătorii care mai primesc motoare electrice portugheze (deocamdată proiectate doar pentru sisteme full-hybrid și plug-in hybrid) compun o listă cu nume ca Volvo, Renault, Lynk & Co, Nissan și Mitsubishi.

3. BYD Denza Z9 GT, 10.000 de electrice livrate în patru luni

De ce ne pasă: Denza Z9 GT e prima mașină de lux „new energy” (adică electrică) care ajunge la 10.000 de modele livrate în 4 luni. Modelul vine și în Europa, unde va încerca să braconeze clienți de la Porsche și BMW. E drept, BYD își vinde 90% din mașini în China în momentul de față, dar o face mult mai bine decât unele companii de tradiție, cu ghilimelele de rigoare, ca Volkswagen și Toyota. Pentru completare, Denza e marca de lux a companiei care își ia numele de la prescurtarea sintagmei Build Your Dreams.

4. Audi Q6 e-tron offroad concept

De ce ne pasă: În tabloul uscat și cu siguranță nu-la-fel-de-rece-ca-acum-20-de-ani al lunii ianuarie, Audi are ce trimite pe feedurile de social media ale oamenilor, spre salvarea reachului. Dincolo de rațiuni tehnico-tactice pe internet, prototipurile visătoare de genul pot genera idei DIY (do it yourself) pentru cei care nu reușesc să cheluie ultimii bani din bugetul de pe anul din urmă. Iar punțile pe portale atașate unui șasiu cu aplicații pur electrice, 517 cai-putere din două motoare și tracțiune integrală sunt metode (pe lângă multe altele) prin care poți arde mărunțișul rămas din 2024.

Mențiuni, aplauze amicale și diplome de participare se acordă și următoarelor știri:

Stellantis vrea ca marca DS să se bată cu Bentley. • VW ID.2 arată mai bine decât conceptul. OK. • Jumătate din producătorii auto din SUA au site-uri anoste și greu de utilizat • Smart #5 va primi și versiuni hibride, după ce compania s-a jurat că va vinde doar electrice. N-ar fi prima care face asta, totuși. • Mercedes recunoaște că a pierdut clienți după ce a renunțat la V8 pe C63 AMG.

Pont: ca să ajungi mai repede la știrile de peste săptămână, poți da cu încredere follow paginilor Autocritica pe Instagram și pe Facebook. Feed-ul din Social Media e secțiunea noastră de facto de știri și o facem cât se poate de profi, fără clickbait și alte tehnici imbecile.

Numărul lui Adam: 95

95 de grame CO2 pe kilometru. Asta e noua limită maximă a emisiilor de CO2 per flota de mașini vândute în care vor trebui să se încadreze producătorii din Europa până la finalul anului. Ajustarea anterioară, introdusă în 2023, era mai permisivă: 106,6 grame pe kilometru.

Infrastructura-vura

România a neglijat și neglijează în continuare căile ferate. Soarta lor e mai aproape de ruină decât de revitalizarea mult dorită și extrem de necesară. Pe termen lung, nepăsarea va vărsa și mai mulți călători pe șosele, alt capitol la care România se prezintă interstelar prin tradiție.

Extras din cel mai recent material al Asociației Pro Infrastructură:

Din cei aproximativ 10.000 kilometri de linie rămași în picioare, s-au pompat miliardele comunitare în modernizarea la maxim 160 km/h a coridorului Constanța-Curtici, lung de sub 1.000 km.
Toate ouăle puse într-un coș, apoi sparte: CFR nu a fost niciodată în stare să cheltuie banii într-un ritm măcar apropiat de o țară normală și a lăsat liniile, gările și peroanele desfundate cu anii, cu trenurile târându-se prin șantiere. Fondurile UE rămân nefolosite și se pierd complet ori, în cel mai fericit caz, se duc la autostrăzi.
Diferențele față autostrăzi sunt strigătoare la cer. Cu unele excepții, pe rutierul mare loturile de câmpie și deal au un progres fizic lunar de 3-4%, deci 2-3 ani execuție. Dar la CFR majoritatea proiectelor de modernizare coboară deseori la 5-8% pe AN. Rezultatul: 8-10 ani pe toate cele 11 secțiuni dintre Brașov și Curtici, indiferent de antreprenor.

Vrăji, vrăjeli și prăjeli

Rubrică săptămânală în care vorbim despre ce i-a mai fătat mintea domnului nostru Elon, viitorul președinte de facto al Statelor Unite, creatorul cerului și al pământului și al tuturor celor văzute și anunțate, dar mai ales nelansate încă.

A fost săptămâna cu salutul. ACEL salut, din care s-a născut și o glumă cu mașini: Tesla va lansa Model SS.

Am decis să vă primez de imaginea în sine, justificată de diverși pe seama unei exaltări subite și pătrunzătoare. E loc prin alte părți de internet de lucruri purulente. Poate ajută un stop de solidaritate și consolare:

Autocritica rațiunii pure

Ce-au scris coleguții pe Autocritica săptămâna asta. Artă și chiar cultură auto în doze editoriale mici și mari.

Cornel Șocariciu despre români, Dacia și internet. Un subiect recursiv, pe care ne încăpățânăm să-l tratăm cum se cuvine de fiecare dată:

În momentul în care Dacia a anunțat că va participa ca echipă de uzină în Raliul Dakar, inevitabil m-am gândit și la experții care vor comenta pe seama performanței mărcii de la Mioveni. Sau contraperformanței, că la vremea aceea habar n-aveam dacă prototipul Sandrider va fi sau nu unul suficient de echilibrat cât să producă surprize la vârful clasamentului. O idee exista, dar niciodată nu poți fi sigur de ce-ți rezervă Dakarul.
Și nu m-am înșelat deloc. Unii conaționali s-au dovedit a fi experți (și ce titlu mai există peste cel de expert) în Dakar, în condițiile în care – îmi permit să fac un exercițiu de imaginație aici – pentru mulți dintre ei, Dakarul e atunci când intră tare cu a doua pe ulița neasfaltată din satele bunicilor.

Aici ai articolul.

Subsemnatul s-a pus să scormonească prin istoria numelor la Rolls-Royce: Ghost, Phantom, Spectre. TLDR: capul răutăților a fost un băiat din cale-afară de creativ, pe numele său Claude Johnson. Mi-am permis să-l alint Johnson Botezătorul:

Cele mai multe surse menționează că a fost nevoie de 12 exemplare 40/50 H.P. construite pentru ca Johnson să fie lovit de inspirație. Muză i-a fost al 12-lea, ieșit de pe linia de producție, complet argintiu. Imediat, în mintea lui, s-a livrat un supranume: Silver Ghost. Apoi, inspirația s-a mai repetat o dată, tot cu un exemplar 40/50 H.P., de culoare verde: Green Phantom.
Mențiune: există și surse care spun că The Silver Ghost ar fi fost un nume creat special cu ocazia Salonului Auto de la Londra din 1907. Johnson spera, astfel, că jurnaliștii prezenți la fața locului, vor prelua denumirea ca atare în titlul articolelor de după eveniment.

Articolul pe larg.

Neimpresionați de Lunea Albastră, ne-am urcat în mașini, am condus, am notat și am concluzionat. Întâmplarea face ca personajele caracterizate să fie din regnul electric.

Sebastian Toma a mers cu Leapmotor 03 și s-a teleportat în vremurile de demult:

Din punctul meu de vedere, acest vehicul mizează pe ceea ce paria Daewoo la finele anilor ’90, când aveam pe piață modele precum Tico și Matiz, la prețuri competitive și cu un caracter neașteptat de practic. Felul în care arată acest model mi-a adus aminte de Matiz, dar portbagajul mă duce mai mult cu gândul la Tico.

Testul complet.

În cele trei săptămâni de vacanță (la unii), subsemnatul a găsit loc în viața de zi cu zi pentru un Mini Cooper SE:

Suspensia e tăricică, tipică unui Mini, dar fără ieșiri obraznice. Ajută și scaunele confortabile aici. Mașina mai țopăie pe denivelări mici și medii, dar în afară de mici oscilări ale corpului, interiorul e bine protejat de amortizoare din punct de vedere sonor. Direcția e jos pălăria, chiar n-am ce nod în papură să-i găsesc. Deci da, electrificarea pe platformă dedicată n-a ciupit deloc din caracterul unui Mini, deși acest Cooper SE nu-i chiar ușor și suplu precum mașina imaginată de Alec Issigonis. Deh, alte timpuri.

Testul complet.

Recomandare de seamă

Coolturalist. Scris bine de Izabella Lukács, de două ori pe lună. Loc unde poți scăpa de piticii cotidieni, muskiști, geceiști, triști și în general de tot ce-ți pune creierul într-o menghină de ceață. Sau greață. A se consuma inclusiv dacă nu ești avid după artă și cultură, dar vrei să mai ieși din bulă fără să ieși din casă. Sau din propriile minți.