ROCHARGE, turul României cu mașini electrice: behind the scenes
Meșteri în Mașini #108
Meșteri în Mașini este un newsletter produs de Autocritica.ro.
Despre mașinile pe care nu ai voie să le ratezi.
O dată pe săptămână. Conceput și scris de jurnaliștii
Mircea Meșter, Daniel Popescu și Tudor Rus
Meșteri în Mașini #108
7 octombrie 2023
Newsletter deblocat de
Meșteri în Mașini îți este oferit de Huf Group, lider mondial în dezvoltarea și producția tehnologiilor moderne analogice și digitale care permit accesul și autorizarea în mașini. În România, Huf Group are 900 de angajați, un centru de producție la Arad și un centru de inginerie la Timișoara.
ROCHARGE: Behind the scenes
Așa cum probabil ai observat, săptămâna trecută nu ai primit acest newsletter. Am lipsit motivat, însă: între 24 septembrie și 4 octombrie am colindat țara cu 8 mașini electrice pentru a extrage toate informațiile importante pentru cei care vor să le cumpere: consum real pe șosea și autostradă, autonomie reală în trafic normal plus impresii din partea a 16 oameni diferiți care le-au testat vreme de aproape 2000 de kilometri.
Cum informații despre cifrele rezultate o să tot primești zilele astea pe Autocritica (am început deja round-up-urile fiecărui model, primele mașini scoase la careu sunt Audi Q8 e-tron și Kia Niro EV), o să-ți povestesc aici câteva dintre lucrurile behind-the-scenes ale unui proiect-mamut, așa cum este ROCHARGE by Vitesco Technologies.
În turul ăsta am avut 8 mașini electrice pe care le-au testat 16 oameni prin rotație. Altfel spus, fiecare echipă de doi jurnaliști/invitați trece în altă mașină în fiecare zi, după un plan pus la punct cu mult înainte de plecare. La finalul turului, fiecare mașină va fi fost testată de fiecare invitat.
Pe lângă cei 16 oameni care testează mașinile, mai există 6 oameni din „staff”. Ei sunt doi fotografi (Ciprian Mihai și Bogdan Paraschiv), un videograf (Marius Dobrescu), omul care conduce Safety Car-ul Volvo XC60 T8 (Tudor Rus, responsabil de siguranța mașinilor pe traseu), omul care conduce Assistance Car-ul Autonom (Berti Panaiot, responsabil de logistică) plus Daniel Popescu (Social Media + editorial Autocritica).
Mergem în ritmul unui șofer normal. Instrucțiunile pentru toată lumea sunt ca rularea să aibă loc într-un ritm care variază între 2-4 din 5 posibil. Adică nu foarte lent și la consum, nu foarte sportiv. Ca să nu viciem rezultatele.
Ne regrupăm în fiecare zi de două-trei ori pentru fotografii. Fie on-the-go pe porțiuni prestabilite de șosea sau autostradă, acolo unde avem destule benzi și traficul ne permite să facem asta, fie din drone în mers (caz în care mașinile sunt preluate în șir), fie în locurile în care oprim să mâncăm sau să dormim. Iar procesul foto/video e destul de anevoios pe alocuri, pentru că ilustrația rezultată din acest tur trebuie să acopere toate nevoile editoriale ale fiecărui invitat în parte.
Nu facem un test de autonomie de la 100% la 0%. Nu ăsta e scopul. Nici să mergem non-stop până când rămânem fără baterii. Din contra, scopul e să notăm fiecare distanță parcursă, fiecare încărcare (timp, energie, costuri) și să prelucrăm datele reale pentru a deduce consumul și autonomia mașinilor.
În grupul de invitați sunt oameni foarte diferiți: unii nu-s convinși de electrice, alții sunt. Unora nu le plac mașinile X, Y și Z, altora le plac. Unii nu înțeleg încărcările și aplicațiile, pentru alții e rutină. Iar din amestecul ăsta ies opinii diferite și tablouri complete ale mașinilor. Poți să fii sau nu de acord cu o mașină sau alta, cert e că cifrele sunt aceleași pentru toată lumea.
Din punctul 6 derivă discuții interminabile (și foarte, foarte pasionante) la mese. Atât la prânz, cât și la cină stăm ore în șir și dezbatem în contradictoriu pe teme date. În turul de anul ăsta, Tesla Model Y a fost subiectul preferat de analiză, pentru că am avut în grup păreri diametral opuse despre această mașină. Dar nu numai: s-a discutat pe larg despre Kia Niro EV, despre Lexus RZ, despre Mercedes-AMG EQE SUV. Și cred că ăsta este și sceretul credibilității acestui proiect: pluralitatea, divergența, opiniile diferite.
Au existat două mașini pe care ne-am pus cu toții de acord: Porsche Taycan Turbo Cross Turismo și Volkswagen ID. Buzz. Una e sportiva prin excelență și ai puține să-i reproșezi (dacă ai), iar în cealaltă te simți special din prima secundă în care ești la volan, tema retro fiind jucată de Volkswagen absolut excelent.
Munca la un astfel de proiect începe cu 10 luni înainte. De exemplu, pentru ROCHARGE 2023 am început cu invitațiile pentru mărcile auto și cu procesul de vânzare și de selecție a partenerilor încă din noiembrie 2022.
Înainte cu două săptămâni de plecare, avem agenda la minut pentru fiecare dintre zilele proiectului. Aceasta se respectă în general la virgulă, fără mari probleme. Așa arată o zi din agenda noastră:
În 2023 ne-a fost extrem, extrem de ușor să încărcăm mașinile. Nu doar că numărul de stații e din ce în ce mai mare (vezi pe plugshare.com cum arată harta stațiilor de pe lângă tine, dacă nu te-ai uitat niciodată s-ar putea să fii surprins) dar ele devin din ce în ce mai puternice. Iar asta înseamnă că încărcările sunt mult mai scurte.
În Târgu Mureș, toate mașinile s-au încărcat (între 80 și 100%, în funcție de mașină) în 45 de minute de la momentul în care am ajuns cu toții în oraș dinspre autostrada spre Turda. Cu excepția celor trei mașini care au mers la hotel și s-au încărcat peste noapte, celelalte au încărcat la stații de 300 de kW, 150 de kW, 100 de kW sau 75 de kW. Acum 5 ani, la prima ediție a turului cu electrice, în Târgu Mureș exista o singură stație, de 50 de kW (din rețeaua Renovatio e-charge). Astăzi, tabloul e extrem, extrem de diferit.
Cel mai mare hub de stații la care am încărcat e cel de la Buchin. Într-o stație Petrom, Renovatio e-charge și MOON au montat patru stații de 150 de kW (de fapt sunt două de 300 de kW care pot face split de putere). A fost o încărcare rapidă și scurtă acolo, iar jumătate dintre mașinile din tur au rezolvat cazul în același loc. Și e doar începutul, pentru că Renovatio va instala în toată țara astfel de huburi care ajută major în tranzit, adică la drum lung.
Am stat la patru hoteluri pe traseu (Ramada Craiova, Casa Calfelor Timișoara, Privo Târgu Mureș și Atlas Aparthotel Piatra Neamț) și toate au avut stații de încărcare în parcare sau garaj. E prima dată când se întâmplă asta de când organizăm acest tur.
O singură dată am dat de o stație care nu funcționa, pe autostrada Timișoara-Sebeș. Dar ambele mașini care trebuia să încarce acolo au mers 10 kilometri mai departe la o stație ultra-rapidă și au rezolvat cazul acolo.
Am încărcat mașinile decalat la Craiova, Buchin, Timișoara, la stațiile MOL de pe autostrada Timișoara-Sebeș (patru benzinării pe fiecare sens au câte două stații de 100 de kW), la Sebeș, la Târgu Mureș, la Piatra Neamț și la Brașov. După informațiile mele, în niciunul dintre cazuri nu am așteptat după alte mașini care erau la încărcat. La Târgu Mureș eu ar fi trebuit să încarc Tesla Model Y la un Enel X Way (60 de kW la Shopping City), dar stația era ocupată de două Spring-uri. M-am mutat însă 50 de metri mai departe, la o stație Renovatio e-charge de 150 de kW.
Am trecut și prin incidente. Cea mai stupidă a fost o pană (pe EQE SUV, în a doua zi) după ce mașina a călcat pe o opritoare de poartă un pic cam agresivă. Partenerii noștri de la Michelin au rezolvat însă rapid cazul, deși vorbim despre o anvelopă rară, de 22 de inch, modelul Pilot Sport EV (cu bureți pe interiorul tălpii de rulare, pentru silențiozitate). Pentru că anvelopa s-a tăiat pe interior și nu am putut s-o recuperăm, mașina a fost dusă de la Drăgășani la Craiova cu platforma celor de la Autonom Assistance (toate mașinile au fost asigurate), iar la Craiova ne-au așteptat cei de la Euromaster peste program pentru a rezolva problema. A durat 4 ore, vreme în care cei din grup și-au văzut de program.
Alte mici incidente: o jantă și o bară față ușor zgâriate. Daune colaterale ale unui proiect-mamut. Pe de altă parte, e primul tur în care niciun parbriz nu a avut de suferit daune.
Am descoperit câteva locuri excepționale în care poți lua masa sau poți să poposești în călătoriile tale. La Domeniile Drăgași ne-am încărcat bateriile la soare vreme de câte ore, la restaurantul Vinto din Timișoara am luat o cină cu adevărat specială, la Privo Târgu Mureș am făcut din nou escală și regăsim mereu cu plăcere un hotel românesc cu adevărat de top, la Dimineți în Cerdac, o casă tradițională nemțeană de lângă Piatra Neamț, a fost o experiență tradițională cu adevărat marcantă, iar restaurantul Il Viaggio din Piatra Neamț a fost o descoperire remarcabilă, pe care v-o recomand cu mare drag. Am plătit peste tot din postura de clienți normali, deci aveți încredere în recomandările astea.
A fost ultimul proiect cu electrice în această formă/formulă. De la anul, lucrurile se schimbă radical. În bine, în mai mare, în mai interesant. Avem planuri majore, partenerii ne sunt alături, așteptăm și alți parteneri alături de noi, deci de-abia aștept să ne apucăm de treabă (de fapt ne-am cam apucat, sincer să fiu).
Apropo de parteneri, dați-mi voie să le mulțumesc personal celor de la Vitesco Technologies pentru că susțin acest proiect încă de la prima sa ediție. Oamenii ăștia, o companie germană din Regensburg listată la bursa din Frankfurt și care produce și proiectează implicit în România bucăți din mașinile electrice pe care le vezi azi pe stradă, au deschis un laborator de testare de piese și subansamble la Timișoara fix în ziua în care am trecut noi pe acolo. Sunt foarte, foarte mândru de colaborarea asta absolut naturală și integrată.
Iar Green Partner al proiectului a fost Autonom. Nu cred că mai au nevoie de vreo prezentare: Autonom este compania românească din automotive cu cel mai interesant și spectaculos parcurs din ultimii ani. Plecați la drum cu servicii rent-a-car, Autonom s-a extins astăzi în foarte multe direcții, cele mai interesante fiind cele legate de serviciile financiare (Leasing Operațional, adică închiriere pe termen lung pentru absolut orice mașină de pe piață) și cele legate de ride sharing prin Blue, serviciu care va fi anunțat oficial și prezentat foarte foarte curând. De la Autonom am avut în grupul de mașini de test exemplarul Tesla Model Y Long Range, de la Autonom am avut mașina de asistență (Toyota Highlander) și tot cu Autonom ne-am descurcat când am avut nevoie de ajutor la pana de la Drăgășani.
ROCHARGE 2023 by Vitesco Technologies a fost primul tur pe care-l organizez la care conduc mașinile din line-up. În general m-am concentrat pe partea organizatorică și logistică pentru ca toate lucrurile să funcționeze la standarde, dar am decis să văd cum se simte turul de pe scaunul de șofer, pentru a înțelege mai bine nevoile invitaților. Așa că, pentru prima dată, pot să vă zic…
…cum au fost mașinile din ROCHARGE
Pentru că am făcut un soi de rezumat al fiecărui test pe paginile mele de Social Media, o să vă trimit acolo pentru a citi poveștile fiecăreia. Aici las câte-un pic, de gust.
Audi Q8 e-tron
Audi Q8 e-tron care nu-ți dă impresia estetică (exterioară sau interioară) că vorbim de o mașină electrică. Ba chiar, dacă te prinde într-o zi în care nu-ți dorești decât liniște și pace și nu ești prieten cu pedala de accelerație, Q8 e-tron pare o termică – de exemplu o mașină cu motor pe benzină ultra-silențios (cum Audi știe să facă, jos pălăria). Singurele momente în care este evident că sub capotă nu se mârâie, ci se bâzâie, e când apeși pedala prin viraje. Acolo se trage în liniște și tot acolo se nimerește ca inerția să-ți arate că sub podea stă o baterie (continuarea, aici).
Kia Niro EV
Au îmbunătățit mult față de generația anterioară, mai ales când vine vorba de lucrurile pe care le vezi. Tot ce pipăi e de calitate (that’s what she said) și plasticele dubioase au plecat într-o lume mai bună. Când vine vorba de mațele încărcărilor, se putea mai bine. Kia Niro EV e un soi de Tsitsipas - potențial imens, dar din toată povestea frumoasă rămân doar pletele în poze după primele zile de la Slamuri (continuarea, aici)
Mercedes-AMG EQE SUV
Primul lucru de care te lovești când intri în EQE SUV nu e calitatea materialelor sau nivelul ridicat al atenției la asamblare. Pe astea le observi mult mai târziu, în puhoaie de „aha”-uri care-ți scapă printre buze în timp ce-l conduci. Ci lista de comenzi și de butoane digitale sau fizice care ți se întinde în față atunci când ești pe scaunului șoferului. Ești - cum zic englezii - „overwhelmed” de spectacolul mixt digital-analog care ți se cască în față. Voit, că oamenii de la Mercedes joacă pe mod demonstrație când vine vorba de tehnologie: „Avem de toate, vezi?” pare că-ți șoptește Hans în ureche. Pe volan, butoanele fizice și tactile stau terasate, ca-n pozele cu câmpurile impecabile de orez din Asia. (continuarea, aici)
Nissan Ariya
Într-o companie stelară precum Taycan, Q8 e-tron, EQE SUV sau chiar vedeta funky a turului, ID. Buzz, Nissan Ariya pare la prima vedere una dintre mașinile pe care le treci repede cu vederea. Nissan, de altfel, e o marcă ce respiră printr-un model mare și lat - Qashqai - deci așteptările care vin dinspre o electrică pe care o produc japonezii sunt moderate. Oh, ce greșeală! Ariya nu este doar una dintre cele mai capabile mașini pe care le avem în tur, rivalizând la autonomie reală, pe șosele, cu Tesla Model Y, ci dă lecții la capitolul materiale, calitate, spațiu și soluții care scot SUV-ul japonezilor din rând. (continuarea, aici)
Porsche Taycan Turbo Cross Turismo
Prima electrică Porsche ar fi trebuit, conform calculelor hârtiei, să nască revoluții în sânul celor cărora sunetul baritonal al unei sportive le ridică părul pe mâini necondiționat în viraje. Dar s-a cam tăcut în lumea Porsche, pentru că Taycan e o specie cu adevărat diferită de orice electrică a lumii noastre. E atletic, imposibil de puternic, țâșnește nebunește de sub pedală de-ncepi să înțelegi de ce trebuie să te ții de volan, pe-afară oprește traficul, iar în interior e o mașină de familie cu care la o adică poți pleca în vacanță în jurul Europei. Bonusul e sistemul de propulsie electric la 800 de volți (toate celelalte mașini din #Rocharge by Vitesco Technologies 2023 au platformă la 400 de volți), ceea ce înseamnă că se încarcă fulgerător la stații ultrarapide. Deci autonomia nu prea mai contează, pentru că fiecare oprire la două-trei ore îți umple bateria cât tu îți rezolvi apăsările fiziologice.
Apropo, Porsche e singura marcă din lume care nu suferă deloc la capitolul autonomie: cu 300-400 de kilometri complet fezabili, un Taycan nu schimbă nimic din tabieturile unui client al brandului german. Pentru că undeva pe-atât merg oricum toate mașinile gamei, singura chestie diferită e mufa care se-nfige în mașină. (continuarea, aici)
Tesla Model Y Long Range
Dacă o judeci după standardele clasice ale unei mașini, Tesla Model Y are multe lucruri despre care se poate vorbi în termeni mai puțini pozitivi decât lasă să se înțeleagă rezultatele în vânzări ale modelului. Are suspensii zgomotoase și mai degrabă rudimentare, are un interior spartan și care nu inspiră, vizibilitatea spate e doar aproximativă prin luneta înclinată, vine cu un design „cocoșat” și tot așa.
Dar adevărul palpabil e că mașinile din 2023 s-au schimbat radical, iar criteriile după care judecăm un produs de IT cu roți ar trebui să se modifice și ele, pentru că altfel riscăm să arătăm la fel ca moșnegii morocănoși care băgau cuțitul în minge, nervoși pe tot și pe nimic deopotrivă. În final, lumea a adunat mai mulți oameni care preferă să negocieze cu pixelii decât cei care deapănă amintiri cu mâinile până-n cot în baia de ulei în fața blocului.
Unde la alții e stufos și complicat inutil, la Tesla Model Y e simplu, ușor de găsit și fulgerător ca răspuns. În navigația bazată pe Google Maps găsești imediat orice opțiune vrei, iar un traseu construit cu mai multe halte se rezolvă în câteva secunde, mult mai repede decât pe un telefon, de exemplu.
Ai nevoie, într-adevăr, de un pic de timp să te prinzi unde-s butoanele de reglaj al oglinzilor. Sau butonul de avarie. Sau de unde deblochezi cablul de încărcare din mufă. Dar odată bifat „turul” de orientare, începi să înțelegi de ce oamenii care cumpără mașina asta o preferă în fața unor rivali care aruncă 96 de butoane pe volan și vin cu navigația pe care a folosit-o și Moise să se plimbe printre tufișuri pe Sinai. (continuarea, aici)
Volkswagen ID. Buzz
Dacă îl raportezi la „mașină” ca entitate dinamică de referință, ID. Buzz este un produs de profunzime medie. O direcție inexactă și moale în care identifici faptul că mașina asta are și variantă utilitară de marfă (sau „dubiță” cum ne place nouă să zicem), un comportament dinamic conform cerințelor unei utilitare, cu suspensii care saltă când pe asfalt apar riduri, cu roți spate care scârțâie pe viraje fără să forțezi nota, dar și materiale din plastic dur prin tot interiorul. Așa că dacă îl judeci din perspectiva asta simplistă, lipsită de sentiment și de emoție, ID. Buzz e un produs care iese în evidență în special prin spațiul interior.
Dacă-i pui însă în cârcă povestea și adaugi culoare, aceeași mașină ne amintește de noi, cei care am fost. Și când rădăcinile ei se duc spre amintiri - fie ele și împrumutate de la alții, electrica Volkswagen e inegalabilă: are șarm, designul exterior o face să strălucească și rupe gâtlejurile trecătorilor mirați, interiorul vine cu jocuri de culoare pe care le asortezi cu propriile trăiri.
E un obiect de cultură alternativă care contrastează major cu conservatorismul clasic Volkswagen.
Plus Lexus RZ 450e, pe care nu l-am condus (pe segmentul care-mi era rezervat m-am ocupat de rezolvarea penei pe Mercedes), deci îl las pe colegul Cornel Șocariciu să-ți zică ce și cum.
Interiorul e fix ce te-ai aștepta. Cu elemente preluate de la noul NX sau RX, SUV-ul electric păstrează rigoarea niponă. Totul pare că a fost verificat de cel puțin trei ori înainte să plece de pe linia de asamblare: de la felul în care sunt îmbinate materialele și până la modul în care funcționează butoanele și restul comenzilor. Și totuși, sistemul de infotainment, chiar dacă ți se prezintă pe un ecran generos, are momente în care scârțâie la nivel de viteză de reacție.
Să trecem la lucruri ceva mai serioase. Suspensia, direcția și comportamentul dinamic primesc o bulină verde. În schimb, RZ 450e cam șchioapătă la capitolul eficiență, autonomie și încărcare. Nu-l ajută nici configurația cu două motoare, nici bateria mică (64 kWh) și nici puterea mică cu care trage curent din stații după 80%.
În lupta cu rivalii nemți din segment, RZ 450e are totuși un avantaj care s-ar putea să conteze în fața cumpărătorului: prețul.
Ce s-a întâmplat notabil în lumea mașinilor cât am fost în ROCHARGE:
Skoda a lansat o generație nouă a SUV-ului Kodiaq. Cu mașina asta se va bate Dacia Bigster când se va lansat pe piață, în 2024-2025 (Autocritica)
Două versiuni PHEV noi pentru recent-lansata nouă generație BMW Seria 5: 530e (300 CP, propulsie spate) și 550e xDrive (490 CP, integrală) (Autocritica)
Și noul Porsche Cayenne a primit un PHEV interesant: 519 CP și 750 Nm. (Autocritica)
Chinezii de la BYD vor depăși Tesla în cursa pentru cel mai mare constructor de mașini electrice din lume. (Bloomberg)
FBI scoate la licitație colecția de 32 de mașini a unui Youtuber prins cu fofârlica pe fiscal. (The Drive)
Porsche a găsit soluția pentru ca 911 S/T să nu fie cumpărat de bișnițari (The Drive)
0-100 km/h în 0.956 de secunde. Cu o electrică. (ETH)
Vești bune pentru electrice: au găsit ăștia litiu (mult litiu) într-un vulcan din State (Chemistry World).
Un accident nasol în Sardinia
Consum extraurban
Zona de articole fără motoare și roți, dar care te ajută să vezi că-n lume se mai scrie și lent și bine, nu doar repede și prost.
Primul an de Via Transilvanica - cu bune, cu rele. (PressOne)
Cea mai bună jucătoare de Counter-Strike e din România (Mindcraft Stories)
Lungul drum al cocostârcului (Mindcraft Stories)
În apărarea șobolanului (Wired)
Concerte next-level în Las Vegas. (Wired)
Marele experiment psihedelic (Pioneer Works)
Social Media se duce pe ulei (Business Insider)
Sporturi dubioase din jurul lumii. Bineînțeles, există implicit lupte în cartofi piure. (Atlas Obscura)
Jon Fosse primește Nobelul pentru Literatură. De ce? (Big Think)
Amazon va urca 3200 de sateliți pe orbită (Wired)
Cel mai important computer de care n-ai auzit niciodată (Pocket)