O Dacie de 34.000 de euro • Tesla Model Y facelift • Prima electrică (pe bune) Mazda
Meșteri în Mașini #164 • Toate lucrurile importante care s-au întâmplat în lumea auto în săptămâna 6-12 ianuarie 2025.
Newsletter-ul Autocritica (Meșteri în mașini) este un rezumat auto săptămânal scris de trei jurnaliști de profil cu experiență: Mircea Meșter, Tudor Rus și Daniel Popescu. Ai în față un newsletter nepretențios, fără încrengături tehnice și jargon complicat. Scopul e să te țină la curent cu cele mai importante noutăți din lumea mașinilor. Să știi înaintea altora ce roți se mișcă pe lângă tine.
Îl primești duminică dimineață la ora 9 fix.
Notă de ediție: începând cu primul număr al acestui an, trecem pe un format de newsletter nou, cu rubrici noi, ceva mai diversificate și mai structurate. La finalul acestei ediții te rugăm să răspunzi la întrebările din sondajul pentru cititori, ca să fim siguri că ce facem e bine. Că ne îndreptăm în direcția corectă, cum ar zice politicienii. Și acum, dans.
Bigster în mașini
De la Mașina de 5000 de euro la Mașina de 35.000 de euro (stați un pic pe bombeuri, că vă explic imediat) în 20 de ani.
Începută cu adevărat sub Renault odată cu lansarea primei generații Logan sub forma unui deget introdus în apa incertă a piețelor emergente (Europa de Est și Africa, în principiu), cariera mărcii Dacia a fost până acum un amestec excepțional de oportunism, inteligență și noroc. Odată cu criza din 2008-2009, Dacia s-a transformat rapid (și inteligent) dintr-o marcă Low Cost prezentă exclusiv în marginea continentului într-o marcă Smart Buy care s-a împrăștiat în toată Europa cu showroom-uri proprii cu viteza unei pandemii, scuzată să ne fie comparația.
Astfel, Sandero a devenit mașina cerebrală a Europei, luându-le locul în ultimii ani ceva mai cunoscuților Volkswagen Golf sau Peugeot 208. Iar Dacia nu mai e de ceva vreme doar un brand oarecare al Grupului Renault, ci ditamai asset-ul.
Vânzări în Europa în perioada ianuarie-septembrie 2024
Renault: 740.314 unități (+3,5% față de 2023)
Dacia: 432.332 de unități (+2,2% față de 2023)
Cireașa de pe tort e că Sandero a devenit în 2024 cel mai vândut model din Europa (ai noștri ca brazii), după ce în anii trecuți a cochetat cu prima poziție a clasamentului de vânzări în unele luni.
În acest context apare pe piață oficial la începutul acestui an noul SUV de familie Bigster, primul model Dacia de segment C (clasa compactă, adică) full-time. Zic full-time pentru că, dacă te iei după dimensiuni, Dacia a știut să-și așeze mașinile între segmente în ultimii ani, așa că Sandero se măsura undeva între B și C (dar cu preț la baza clasei B), iar Duster a fost și el tot pe acolo între SUV-uri.
Ce rol are Bigster? Să facă un ușor, dar apăsat deranj într-un segment în care Dacia nu a avut niciun amestec până acum și să atragă clienții pragmatici dintr-o zonă în care a crescut în ultimii 5 ani până în zona 40-50 de mii de euro în echipările superioare.
Exemplu concret: Duster a luat mereu din clienții unor modele precum Peugeot 2008, Renault Captur, Suzuki Vitara sau Ssangyong Korando sau, mai recent, Ford Puma, Volkswagen T-Cross/T-Roc și Yaris Cross. De acum, noul Bigster este o mașină care va atenta la clienții unor modele reprezentative pentru Europa, precum Hyundai Tucson, Volkswagen Tiguan, Kia Sportage, Peugeot 3008 sau Skoda Karoq/Kodiaq.
Despre cum va evolua segmentul SUV-urilor compacte în următorii ani ne-a povestit un tip de la Kia la testul pe care l-am făcut recent în Portugalia cu electrica EV3. Uite-aici fotografia care spune mai multe decât 1000 de cuvinte:
Așadar, știrile au duduit săptămâna asta pentru că avem în sfârșit prețurile lui Bigster: de la 23.000 de euro în echiparea de bază Essential cu motorizare pe benzină de 140 CP.
În echipările de top (Journey sau Extreme) și motorizarea hibridă de 155 de cai-putere, Bigster ajunge la 29.500 de euro, oprindu-se la un pas de pragul psihologic de 30.000 de euro. Dar există un dar.
Am făcut munca murdară de a adăuga toate opționalele pe care le pune la bătaie Bigster în configuratorul deschis pe site-ul oficial, deci pot să-ți spun că un Bigster full-full fără piele, că n-are, sare de 34.000 de euro. Deci dacă vrei jante de 19 inchi (+250 de euro), plafon panoramic (+850 de euro), cea mai scumpă culoare exterioară (Indigo Blue, +700 de euro), acoperiș contrastant de culoare neagră (+300 de euro), pachetul de asistență la parcare (+500 de euro) toate accesoriile de agățare a lucrurilor prin interior și cârlig de tractare retractabil (500 de euro), ajungi la un maxim de 34.384 de euro.
Partea bună e că albastrul ăla de Passat e plictisitor. Mergi cu încredere pe Terracota Brun. Vei avea o mașină care arată mai bine și care e mai ieftină cu 200 de euro. Bani de benzină. Cu plăcere.
Pe scurt despre Dacia Bigster
De ce ne interesează?
Pentru că are șanse reale să se inflitreze în Top 10 mașini vândute în Europa într-un segment din ce în ce mai disputat. Și pentru că se produce la Mioveni, deci ne interesează direct pe propria piele, cum ar veni.Cât costă?
Între 23.000 și29.50034.384 de euro, în funcție de versiune, motorizare și ce montezi pe dânsa.Când o poți cumpăra?
Când ai banii, ei te așteaptă.Highlight?
Versiunea full-hibridă de 155 de cai-putere (1.8 benzină plus electric), o noutate absolută nu doar în gama Dacia, ci și în gama Grupului Renault.
Radu Gurămultă a fost la Paris în luna octombrie și a văzut mașina la persoana întâi înaintea tuturor. Lipsesc din articolul pe larg doar prețurile - încă neanuțate atunci, în rest ai tot ce-ți trebuie ca să-ți faci o idee despre ce aduce nou mașina asta în gamă.
Apropo de evoluția Dacia: o istorie cât se poate de sănătoasă a trecerii mărcii prin timp găsești pe Pressone, într-un material excelent semnat de Adrian Mihălțianu.
La noutăți ni-i greu
Rubrică nouă în care îți vom spune de acum, pe scurt, despre cine ce-a mai lansat prin industria auto în ultima săptămână.
Dacă ești cititor cu ștate vechi, știi deja că avem un contract invizibil care spune că rolul acestui newsletter este de a te face regele sau regina grupului de discuții de pe whatsapp: dacă ne citești săptămână de săptămână din scoarță-n scoarță, vei afla înaintea tuturor cum va arăta viitoarea mașină despre care nimeni nu va ști ce dracu’ e când va trece pe bulevard.
Renault 5 este Mașina Anului în Europa
De ce ne pasă: pentru că mașinuța asta are șanse reale să devină una dintre electricele mainstream care vor deschide pofta de curent în multe cercuri încă reticente. Plus că o vom avea colegă în noul sezon din FIA EcoRally, dar despre asta într-un newsletter următor.Tesla Model Y a primit (în sfârșit) un facelift
De ce ne pasă: pentru că Model Y a fost în 2023 cea mai vândută mașină din Europa și din lume. Mașină între mașinile de toate felurile, să ne înțelegem. Nu doar între mașinile electrice. Și pentru că e binevenit în contextul în care vânzările Tesla au scăzut în 2024 pentru prima dată în ultimii 13 ani.
Mazda a prezentat electrica Mazda 6e
De ce ne pasă: pentru că e primul model în toate mințile pe care Mazda îl prezintă în zona electricelor (MX-30 a fost mai degrabă experiment, nu se pune). Și pentru că noua generație Mazda 6 va fi doar electrică, așa cum o vezi.
Skoda Enyaq a primit un facelift
De ce ne pasă: pentru că este cea mai vândută electrică Skoda, un SUV compact construit pe aceeași platformă cu fratele Volkswagen ID.4. Facelift-ul se extinde și pe versiunea Coupe a lui Enyaq.
Volkswagen Tayron, de la 41.850 de euro în România
De ce ne pasă: pentru că e un model nou lansat pe piață și este „veriga lipsă” dintre Tiguan și Touareg. Poate fi PHEV dacă vrei și poate fi comandat în versiuni cu 7 locuri. Este, practic, fratele mai ferchezuit al lui Skoda Kodiaq. Între timp, tot Volkswagen a scos din producție modelul Arteon, deci săriți urgent pe ce-a rămas în stoc dacă mai vreți ceva ce seamănă a shooting brake Volkswagen.
Mențiuni, aplauze amicale și diplome de participare se acordă și următoarelor știri:
BMW ne-a arătat cum va fi bordul ultra-digitalizat al viitoarei generații de modele ale mărcii • Honda ne scoate ochii cu două concepte din care vor ieși două modele electrice • Porsche a lansat o nouă versiune a lui 911: Carrera S, 480 de cai putere • Un studiu serios arată că electricele își păstrează, în medie, 90% din capacitatea bateriilor după 200.000 de kilometri • Marea Britanie a fost cea mai mare piață europeană (geografic-europeană, se înțelege) pentru mașinile electrice în 2024, depășind Germania • Între timp, danezii au cumpărat anul trecut, în premieră, mai multe mașini electrice decât cu motoare termice.
Pont: ca să ajungi mai repede la știrile de peste săptămână, poți da cu încredere follow paginilor Autocritica pe Instagram și pe Facebook. Feed-ul din Social Media e secțiunea noastră de facto de știri și o facem cât se poate de profi, fără clickbait și alte tehnici imbecile.
Numărul lui Adam: +128%
Creșterea vânzărilor Volvo între 2010 și 2024.
Volvo și-a bătut recordul de vânzări în 2024, cu 763.389 de mașini comercializate la nivel global. Un pic de rewind, dacă n-ați avut televizoarele deschise pe postul nostru: în martie 2010, Ford a vândut marca Volvo cu 1.8 miliarde de dolari (la preț de dumping, practic - o cumpărase cu 6 miliarde în 1999) către compania chineză Geely. Și mulți le cântau prohodul suedezilor, subestimând crunt potențialul mărcii pe de o parte și capacitatea chinezilor de a investi inteligent.
Știți câte mașini vânduse Volvo în 2009? Fix 334.808 unități.
Infrastructura-vura
Rubrică nouă în care vom vorbi despre lucruri conexe care se-ntâmplă prin România, dar n-au neapărat treabă cu mașinile în sensul lor fizic.
Pentru că a trecut de îndeajuns de mult timp în 2025 încât să nu mai scriem 2024 când avem nevoie de dată pe unde mai scriem fiecare dintre noi, salutăm faptul că anul trecut a bifat un record absolut în istoria României la capitolul kilometri de autostradă dați în folosință: 200,5.
Cum autostrăzile sunt oricum mai degrabă bancuri cu care am crescut cu toții, viteza cu care se mișcă băieții de vreo doi ani încoace (e adevărat, pe bani europeni contractați prin PNRR, să fie primiți, mai facem și altă dată cu aceeași plăcere) e o surpriză pentru toată lumea.
Oamenii de la 130km.ro ne țin la curent cu minutul și scorul la capitolul ăsta, implicit cu planurile pe viitorii ani.
O hartă complexă cu toate proiectele mari de infrastructură găsești pe site-ul Asociației Pro Infrastructură.
Eu aștept în continuare trei minuni cu asfalt: autostrada Moldovei, autostrada Pitești-Sibiu și mai ales terminarea ciotului de autostradă de pe A1 între Margina și Holdea, o rușine națională care mi-a mâncat cel puțin 5 ani din viață în 13 kilometri amărâți, fizică de Interstellar.
Despre cum rezolvăm cu Valea Prahovei nu avem vești, deci rămânem pe strategia clasică „plecarea după ora 23 în weekend” și, dacă ai noroc să nu fie accidente, chiar și-n timpul programului de luni până joi. Dar măcar o să putem să ajungem din nordul în sudul Bucureștiului și invers pe noua centură A0 cel târziu în 2026.
Nu închidem capitolul dedicat infrastructurii fără să salutăm intrarea României în Spațiul Schengen pe roți începând cu 1 ianuarie, ceea ce înseamnă că nu va mai fi nevoie să vizităm intempestiv stațiunile mentaloclimaterice Sânnicolau Mare și Cenad pentru a evita uscarea creierului la Nădlac. De asemenea, drumul de Grecia s-a scurtat cu o durată care variază între 10 minute și câte ore bune, în funcție de cum nimereai cheful de muncă la vameșii greci.
Am scrie și de faptul că ne scot americanii vizele începând cu luna aprilie, da’ acolo e cu mașini doar în măsura în care vrei să testezi un HEMI de 6,4 litri pe Route 66. Ceea ce vă dorim și dumneavoastră.
Avem și distracție, doar sunt ai noștri, n-ai cum fără. Oamenii ăștia au reparat complet o bucată de cale ferată (Ocna Sibiului-Loamneș) pe bani europeni, doar că la final au montat aceleași șine uzate pe care le-au scos la început.
Există și-o explicație:
”Noi trebuia să aducem linii de cale ferată de 108 metri. Aceste linii sunt foarte lungi și nu aveam cum să le transportăm. De aceea am amplasat vechile linii, pentru a le putea aduce pe cele noi, pe care să le amplasăm pe traseu transportându-le pe actuala cale ferată. Altfel nu se poate, altfel nu aveam cum să le aducem în șantier”.
Se mai închide o săptămână ca să se rezolve. Doamne-ajută.
Șosete în scandale
Discuția care a aprins lumea săptămâna asta s-a învârtit în jurul înotătorului David Popovici, căruia i-a bătut venerabilul CTP obrazul că nu se prea face să-ți iei Porsche Boxster Spyder când ești medaliat cu aur la Jocurile Olimpice. Pentru că treaba nu-i decât un flex care nu se cade la nivelul lui de caracter. Mă rog, domnul Popescu a utilizat termenul „vis bicisnic” ca să descrie fenomenul. Citez: „O mașină superscumpă – acest vis bicisnic poate să-l aibă orice beizadea imbecilă și înfumurată, cu banii lu tac-su”.
Apoi, lumea s-a rupt în grămada care-i urează de bine lui CTP și grupul ceva mai mic al celor care pun punctul sub semnul de întrebare. De pildă, un profesor clujean care spune că degeaba avea Popovici postere cu Porsche pe pereți când era mic, singurul rol al banilor e să facă alți bani, deci un apartament era ceva mai potrivit pentru ca omul nostru să-și rezolve viitorul financiar. Practic, e clar: postere cu case în camerele lor din apartamente, asta trebuie să aibă tineretul pe pereți pe partea economică.
Au mai fost voci care l-au acuzat pe Popovici că e plătit din bani de la buget, probabil s-o fi angajat la clubul Dinamo utilizând forța brută sau ceva. Altfel spus, în mintea multora e nevoie de plebiscit de fiecare dată când un bugetar își cumpără ceva mai scump de-un tricou de firmă. Măcar consultativ, așa. Oricum, trecem la un nivel superior pe clasic: când câștigă omul, e victoria noastră, iar când pierde, e înfrângerea lui. De acum, când își conduce mașina practic ne conduce nouă Boxsterul, rămâne să-l sunăm să ne ia de la supermarket când avem multe pungi de cărat.
Tot jurnalist sunt și eu, ceva mai puțin venerabil, dar încerc să explic povestea asta prin nemuritorul citat dintr-o persoană necunoscută, dar plină de sănătate conceptuală: arta rămâne artă chiar și dacă n-o înțelegi.
Nu mai zic că nimeni nu și-a pus problema că există leasing operațional, de exemplu, care te ajută să nu deții efectiv mașina, ci s-o închiriezi pe termen lung și să scapi și de cheltuielile administrative și de service, deci nu e nevoie să ai toți banii în fișic ca s-o conduci. Dar aici ajungem în zone mult mai greu de înțeles decât simplul fapt că un om și-a îndeplinit un vis fără să deranjeze pe nimeni pe drum, ba din contra.
Dar Jocuri Olimpice vor mai exista, iar mașini Porsche care să aibă sens economic vor mai exista și ele. Un sfat nesolicitat: 911 ST.
Chiar, bă, drăcia dracului, nu s-a găsit nimeni să-i zică lui David că a pus virgulă între subiectivă și predicativă în postarea de Instagram cu mașina? Nu se face așa ceva când ești campion olimpic, dom’le, ce exemplu dai dumneata generației tinere?
O discuție ceva mai subțire a pornit de la o postare a jurnalistului Patrick Andre de Hillerin, care zice în esență că Dacia participă în Dakar fără să mulgă la maximum potențialul competiției, pentru că nu comunică așa cum ar trebui.
Am fi comentat și noi subiectul, da’ PAH zice că România nu mai are presă auto-moto, deci scuzați deranjul, promitem să nu se mai repete.
Dakare pe care
Apropo de Dakar și de participarea Dacia cu echipă proprie, veștile de la mijlocul competiției sunt pestrițe: excelente la motociclete, spre dezamăgitoare la mașini.
Din cele trei echipaje cu care a început competiția, Dacia a rămas în concurs efectiv cu una: echipajul Nasser Al-Attiyah - Edouard Boulanger, aflat pe locul al patrulea la General în duminica în care primești newsletter-ul ăsta.
Sebastien Loeb a abandonat după ce s-a vărsat pe dune și-a îndoit roll-cage-ul de protecție al mașinii, iar echipajul Cristina Gutiérrez - Pablo Moreno a ieșit practic din competiție după ce nu a terminat a treia zi în deșertul din Arabia Saudită și a ajuns tractat la parcul de service. Mașina Cristinei Guttierez a luat însă startul în toate probele ulterioare și joacă mai degrabă rol de „asistență” pentru Al-Attiyah, fără pretenții la clasamentul general.
Între timp, veștile bune vin dinspre Emanuel „Mani” Gyenes, care la mijloc de competiție conduce categoria Original by Motul (sau Malle Moto, cum mai e cunoscută), cea în care riderii concurează fără să aibă acces la echipe tehnice și de asistență. Cu alte cuvinte, își repară și-și setează singuri motocicletele între zilele din deșert. La General, unde sunt incluși și riderii cu alai și uzine și mecanici și masaj și alte distracții, al nostru e pe 24.
Evident, Mani nu e la prima aventură solo prin Dakar, fiind la a 15-a participare în cea mai dificilă categorie a competiției. Omul nostru e considerat Dakar Legend (are și trofeu oficial pentru asta), deci măcar o dată pe an să-i acordăm atenția pe care o merită.
Noi te ținem la curent cu ce se-întâmplă zilnic la Dakar pe pagina noastră de Facebook, unde facem un rezumat al fiecărei zile de concurs.
Mă rog, noi am mai vorbit cu Mani și între Dakaruri, pentru cine a avut urechi să asculte:
Vrăji, vrăjeli și prăjeli
Rubrică nouă săptămânală în care vom vorbi despre ce i-a mai fătat mintea domnului nostru Elon, viitorul președinte de facto al Statelor Unite, creatorul cerului și al pământului și al tuturor celor văzute și anunțate, dar mai ales nelansate încă.
Bineînțeles, cea mai grea naștere a săptămânii este Tesla Model Y, despre care s-a făcut deja vorbire mai sus, deci trecem la cele pământești.
Cum ar fi faptul că un sfert dintre americani evită să-și ia Tesla pentru că Elon Musk conduce compania. Între timp, un tip din Suedia dezvoltă o extensie de Chrome care va transforma toate mențiunile cu și despre Elon Musk, Tesla sau SpaceX în fun facts cu ratoni, implicit pe X, platforma pe care colegul a transformat-o în ultima perioadă în troacă de porci. În plus, gamerii l-au cam prins cu fofârlica pe tipul care părea că rupe jocurile pe genunchi.
De partea serioasă și deloc amuzantă a ringului, Elon s-a infiltrat pe extrema dreaptă și-și bagă coama în Europa (deocamdată în UK, Germania, Franța și Austria, dar a clămpinit ceva fake news și despre România), dup-aia l-a luat la pelvis pe Justin Trudeau și apoi s-a strofocat să găsească explicații pentru faptul că incendiile din California sunt generate de faptul că a lăsat Kamala Harris o oală pe foc sau ceva.
Unul dintre oamenii care au scris despre viața și ascensiunea lui Elon Musk zice că-și face griji despre integritatea sa mentală:
O să fie niște ani foarte simpatici în politica americană și nu numai.
Autocritica rațiunii pure
Ce-au scris coleguții pe Autocritica săptămâna asta. Artă și chiar cultură auto în doze editoriale mici și mari.
Tudor Rus despre Bruno Sacco, un italian care a condus biroul de design Mercedes-Benz vreme de 24 de ani:
O caroserie americană l-a dat pe spate pe tânărul Sacco, chiar printre standurile salonului: un Studebaker Starlight, desenat de marele Raymond Loewy, care are în portofoliu inclusiv forma sticlei de Coca-Cola.
Torino, la acea vreme, respira design prin prezența carosierilor de primă mână: Batista „Pinin” Farina, Nuccio Bertone, Giovanni Michelotti, Giacinto Ghia. Plus doi producători puternici: Fiat și Lancia.
Drumul ales, designul auto, l-a purtat, într-o primă oprire, pe la Ghia, unde a furat meserie de la Giovanni Savonuzzi și Sergio Sartorelli. Bine ancorat în lumea designului industrial din Torino, Sacco l-a cunoscut pe Karl Wilfert în perioada în care neamțul conducea secția de dezvoltare a caroseriilor de la Mercedes-Benz. Impresionat de ambiția lui Sacco, Wilfert îi oferă un post în fabrica din Sindelfingen. E 13 ianuarie 1958.
Dragoș Băltățeanu și Ciprian Mihai în testul cu noua Alfa Romeo Junior în versiune 1,2 mild hybrid:
Ca să găsim originile numelui Junior trebuie să săpăm adânc în istoria mărcii. În 1966, italienii prezentau la Balocco modelul GT 1300 Junior, o versiune a modelului Giulia. Modelul avea să rămână în istorie sub numele Junior, dar nu există o legătură directă cu crossoverul modern. Acesta nu are, practic, generație anterioară, fiind primul din felul său.
Totuși, de dragul etichetelor, poți să-l vezi ca pe un înlocuitor pentru vechile MiTo și Giulietta, ambele ieșite din producție, în condițiile în care Junior este primul crossover de segment B al mărcii.
Tudor Rus despre William Lyons, britanicul care a creat marca Jaguar:
Juniorului Lyons i-au făcut cu ochiul mai întâi motocicletele, în gimnaziu. La 14 ani, avea deja propriul său Triumph, dar nu avea vârsta necesară pentru a-l conduce pe drumurile publice. Așa că îl dezasamblează, îl modifică, îl vinde și păstrează banii pentru el.
Observându-i noua pasiune, dirigintele îl atenționează cu privire la viitorul său: „Nu vei ajunge nicăieri dacă te încurci cu motoare”. Din fericire, William l-a ignorat.
Cornel Șocariciu face lista celor mai accesibile mașini electrice din România într-un articol din seria Blue Zone, secțiune susținută de PPC Blue:
Electricele încep să ajungă în mai toate clasele și segmentele de preț. Prin urmare, am decis să răspundem la întrebarea: ce mașini electrice de până în 25.000 de euro îți poți cumpăra în România în 2025?
Cornel Șocariciu a fost la finalul anului trecut în Germania pentru a vedea în avanpremieră noul Mazda 6e, adică generația nouă full-electrică a lui Mazda 6. Ne-a adus informații în exclusivitate după ce a discutat cu oficialii Mazda la Oberursel:
Deschid portiera cu atenție și descopăr un interior care nu seamănă cu niciun altul din gamă. Primul lucru pe care îl observ e combinația de culori: mult coniac condimentat cu porțiuni negre și mici accente argintii. Ei bine, dacă ar fi să comand un 6e, fix în versiunea asta l-aș lua. Să revin. Volanul are o formă nouă, teșită în partea de jos, butoanele nu mai sunt la fel de multe, iar micile porțiuni argintii arată bine în tot acest ecosistem. Apoi, de sub un cozoroc bine proporționat răsare instrumentarul digital de bord.
Recomandare de seamă
O altă noutate în newsletter-ul nostru este recomandarea săptămânală prin care te invităm de bunăvoie și nesiliți de nimeni să mai și citești, că de uitat la poze și clipuri pe tiktok ne-am lămurit. Nu te trimitem la Cărturești, ci la alte newslettere care merită atenția și îngrijorarea ta.
De exemplu, newsletter-ul Savantgarde, scris de jurnalistul Marius Cosmeanu. Găsești în fiecare număr o listă cât se poate de sănătoasă și de curată a articolelor de presă internă și internațională care merită să fie băgate la tărtăcuță. Consideră-l un soi de revistă a presei de calitate, dacă vrei - un efort de selecție care te scutește pe tine de timp pierdut să treieri prin munți de informație.
Ce-am mai luat pe parbriz săptămâna asta
Potpourri de pe rețelele sociale.
Carlos Sainz conducând mașina de Dakar fără parbriz cu 185 de km/h:
Să le bage ăia semafoare, indicatoare, marcaje, ceva.
Cercuri pe un Mercedes-Benz 190 SL:
Nu încercați așa ceva acasă:
Cum se vede lumea dacă ești roata unei mașini de drift:
Ceva frumos în care apare și-o mașină, deci se califică:
Consum extraurban
Articole non-auto scrise de jurnaliști pe care-i respectăm. Numai bune de citit la final de săptămână dacă le-ai ratat cumva.
Anul 2024 a fost cel mai cald din istorie (Mindcraft Stories)
În America, fără vize. Ce trebuie să știi despre programul Visa Waiver (PressOne)
Când prieteni, când dușmani: inteligența artificială ne influențează deja comportamentul (Panorama)
Până la răsărit de Soare Lanka, sau cum am dansat alături de srilankezii din București (Scena9)
De unde-au pornit incendiile din California? (AP)
Zonele de deformare controlată - ce spun accidentele auto despre aroganță și fragilitate (Literary Hub)
Da, culoarea gălbenușului contează (Food & Wine)
Luigi și eu (GQ)
Crezi în viața de după moarte? Acești oameni de știință studiază asta (NYTimes).
Gamificarea muzicii pop (The Ringer)
Viitorul care n-a venit niciodată (Slate)
Cât de mult se gândesc animalele la moarte? (Undark)
În final, ne-am bucura dacă ne-ai răspunde la întrebarea de mai jos. Ca să știm dacă facem ce trebuie sau nu. Dacă ai nevoie de mai mult spațiu pentru răspuns, merge un feedback sănătos direct pe mail - nu trebuie decât să dai reply și mesajul tău va ajunge direct la noi.